Eugen Butaru - percutie, voce
Nascut in anul 1983, iarna, crescut inca de mic in spiritul Cenaclului Flacara, pasionat de cantece vechi si rock and roll, am pus mana pentru prima data pe o chitara, in grupul de la Catedrala Sfantul Iosif (sunt catolic) si de atunci nu am mai lasat chitara din mana.
Pasiunea pentru percutie s-a nascut in timpul concertelor de folk, cantand cu bongos-uri si cu tamburinele altora, pana cand nu m-am putut stapani si mi-am luat propia tamburina.
Am inceput sa urmez apoi cursurile de chitara ale lui Tica Luminare, la Casa de Cultura Preoteasa, in anul 2008. Nu am finalizat aceste cursuri din lipsa de timp, la momentul respectiv, acum regret.
Am inceput sa cant prin diverse cluburi, dupa artistii consacrati, mai mult asa, ca pentru prietenii ramasi spre dimineata in club.
In vara anului 2009, in urma catorva telefoane si a unui mass pe messenger, ne strangem intr-o miercuri in Caffe Hazard, si impreuna cu Mihnea Buzatu, punem bazele unor seri de folk acolo care au avut success si au durat pana in momentul in care clubul s-a desfiintat. Incercam sa promovam ideea ca toti cei care stiu sa cante la chitara sau alt instrument, sa cante impreuna, atat cel care canta de 40 de ani cat si cel care stie 2-3 acorduri.
De atunci am continuat sa cantam saptamanal in diverse cluburi, cu aceeasi idee in minte, de a cunoaste oameni, noi, de a ne face prieteni si de a ne simti bine impreuna, prin muzica folk, pop si rock.
Spre sfarsitul anului 2009, la propunerea lui Onu Pavelescu accept cu multa bucurie sa fac parte din trupa Micul Paris, o balantza intre o provocare si pasiunea pentru muzica buna, in special rock and roll. Sper sa reusesc sa evoluez odata cu trupa, si sa reusim sa ajungem, nu atat in primul loc in topuri, cat in primul loc in sufletele celor care ne asculta.
Eugen, ianuarie 2010.
|
|
